Alocația copilului – 7 reguli ca să o folosești ca instrument de educație financiară
10.04.2025 | Educatie financiara, Copii si jucării
Banii din alocație nu sunt doar „bani de buzunar”.
Alocația este una dintre cele mai bune metode de educație financiară pentru copii.
Una care, dacă e folosită bine, îl poate ajuta pe copilul tău să devină un adult responsabil, conștient și sigur pe el în relația cu banii.
Dar... dacă e folosită greșit? Alocația devine o rutină fără sens, un „cadou recurent” care nu învață nimic, ci creează așteptări și obiceiuri nocive.
Nu e musai să-i dai copilului tău alocație lunară ca să-l înveți despre bani.
Poți să-i oferi sume mici pentru servicii ocazionale, inițiative proprii sau activități extra – iar tot ce urmează mai jos se aplică indiferent că vorbim de alocație, „bani de buzunar” sau recompense punctuale.
Așa că hai să vedem împreună: cum, când și în ce mod ar trebui oferită alocația ca să fie un exercițiu valoros, nu doar o sumă în portofel.
1) Începe cât mai devreme
Sigur te-ai întrebat de la ce vârstă poți începe să oferi bani copilului.
Experții din toată lumea (de la UNICEF până la OECD) sunt de acord asupra unui lucru: educația financiară timpurie e cheia unui adult responsabil.
Copiii înțeleg că „banii se schimbă pe lucruri” încă de la 3 ani.
Alocația poate fi introdusă chiar de la 5-6 ani, sub formă de sume simbolice, gestionate cu ajutorul părinților.
Până la 7 ani, deja au setate convingeri de bază despre bani.
Nu e niciodată prea târziu, dar cu cât începi mai devreme, cu atât impactul este mai mare.
2) Explică clar rolul și destinația alocației
Rolul alocației:
„Îți ofer acești bani ca să înveți cum să îi gestionezi. Nu doar să îi cheltuiești – ci să înveți cum să îi folosești cu cap: să economisești, să dăruiești, să alegi cu intenție.”
Asta e ideea-cheie pe care copilul tău trebuie să o înțeleagă de la început: alocația nu e un „cadou lunar”, ci un instrument de învățare.
Și, la fel ca orice instrument, vine cu un scop și cu responsabilități.
Destinația:
Stabiliți împreună, în familie, ce intră la „cheltuieli asigurate de părinți” (ex: mâncare, haine, școală) și ce își poate cumpăra el din banii lui (jucării, dulciuri).
Odată ce primește alocație, e important ca micile cheltuieli extra să vină din banii propria.
Altfel, se anulează lecția de planificare și copilul învață că „oricum primesc ce vreau, cu alocație sau fără”.
Fii consecvent.
Inconsecvența (uităm, schimbăm regulile, ne răzgândim) creează anxietate și confuzie pentru copii.
3) Învață-l să gestioneze banii înainte să-i primească
Așa cum nu te urci la volan fără un permis de conducere, așa și copilul trebuie să învețe cum să gestioneze banii înainte să îi aibă.
Cei mai eficienți educatori financiari din lume recomandă împărțirea banilor în 3:
- Cheltuieli imediate – pentru plăceri și dorințe (50%).
- Economii – pentru obiective mai mari (40%).
- Donații – pentru cadouri, ajutor, generozitate (10%).
Așa copilul învață:
- să nu consume totul pe loc;
- să aibă răbdare și obiective;
- să simtă bucuria de a oferi.
Copilul poate folosi pușculițe sau borcane până pe la 10-11 ani.
Poate trece apoi la plicuri, iar în adolescență la un cont pentru copii, cu card atașat.
4) Alocația se câștigă
Cum învăț copilul valoarea banilor? Copilul învață acest lucru doar atunci când muncește pentru bani.
Alocația nu e un drept, e o consecință.
Dacă îi dai bani copilului tău doar pentru că „e sâmbătă”, ratezi o ocazie uriașă de educație.
Ron Lieber, autorul cărții The Opposite of Spoiled, spune că fiecare ban dat copilului trebuie să vină cu o lecție, altfel îl învățăm că „banii vin oricum”.
Copilul va trebui să muncească pentru acești bani.
Creează o listă de sarcini opționale pentru care poate primi bani (ex: ajutor la curățenie, dus gunoi, spălat mașina, organizat biblioteca etc).
Ai grijă ca aceste activități să nu fie responsabilități naturale (făcut patul, spălatul pe dinți, făcut teme, pus farfuria la chiuvetă). Acestea nu ar trebui niciodată plătite.
Cu alte cuvinte, dă-i bani pentru lucruri care sunt în responsabilitatea ta, nu a lui.
Mai multe despre de ce nu e bine să dăm alocația pe gratis, am scris aici.
5) Oferă sume mici, simbolice, dar constante
Suma NU contează atât de mult, cât frecvența și constanța.
Nu trebuie să oferi o sumă mare. Ci de un ritm predictibil și realist.
Fii consecvent. Nu-i da bani o dată pe lună și apoi 3 săptămâni nimic. Ajută-l să înțeleagă ritmul. Mai ales dacă vrem să învețe bugetare, trebuie să aibă ceva constant.
Sigur te-ai întrebat și tu: “Câți bani sa-i dau copilului?”. Uite mai jos un ghid orientativ.
Ghid orientativ: Câți bani de buzunar să-i dai copilului tău, în funcție de vârstă
| Vârsta copilului | Sumă recomandată / săptămână | Sugestii și observații |
|---|---|---|
| 5–7 ani | 10 lei | Gustări, jucării ieftine, feedback imediat. |
| 8–10 ani | 20–30 lei | Înțeleg diferența dintre dorință și nevoie. |
| 11–13 ani | 30–50 lei | Dorințe mai clare, pot planifica. |
| 14–16 ani | 60–100 lei | Ieșiri, abonamente, autonomie. |
| 17–18 ani | 100–150 lei | Simulare buget lunar, card. |
Nu există sumă „corectă” universal. Totul depinde de:
- bugetul familiei,
- ce cheltuieli va acoperi copilul,
- și câtă autonomie vrei să-i oferi.
Important e ca banii să aibă sens: să poată lua decizii, să greșească, să învețe.
Prea mult = superioritate falsă, bani fără valoare reală.
Prea puțin = frustrare, rușine, neputință.
Dacă nu poți sau nu vrei să oferi cât primesc alții, explică-i copilului de ce. Sincer, simplu, asumat. Asta e o lecție financiară în sine.
Pentru adolescenți, suma lunară poate include și haine, ieșiri, cursuri extra. Nu doar pentru distracție, ci ca să învețe să-și gestioneze propriul buget. Pe bani puțini, dar lecții mari.
Ei se antrenează astfel pentru ziua în care vor avea salariu, nu doar alocație.
6) Nu da niciodată bani în avans
Alocația în avans creează obiceiul de a cheltui înainte de a produce. E antrenamentul perfect pentru… carduri de credit și datorii.
Fii ferm: banii vin după contribuție, nu înainte.
Dacă vrea ceva mai scump, planificați împreună: cât economisește, în cât timp, și cum își poate suplimenta alocația prin activități.
}n plus, nu oferi tu cadouri care „distrug” procesul de învățare – ex: dacă copilul strânge pentru o bicicletă, nu o cumpăra tu înainte. Lasă-l să finalizeze efortul!
7) Lasă-l să greșească
Chiar dacă îți vine să intervii când vezi că vrea să-și cheltuie toți banii pe ceva inutil, nu o face. Rezistă tentației de a controla tot.
Copiii învață cu adevărat doar dacă au controlul asupra banilor lor.
Dacă intervenim mereu („nu-ți lua prostia aia!”), le anulăm încrederea și capacitatea de a decide singuri.
Greșelile mici sunt mai valoroase decât predicile – construiesc discernământul financiar.
Copilul a cheltuit toți banii pe slime și acadele? Perfect. A învățat ceva ce unii adulți nu știu nici azi: banii cheltuiți impulsiv se duc repede și nu aduc satisfacție pe termen lung.
Ce să faci concret:
- Nu îl critica. Întreabă-l: „A meritat?”
- Discută despre alternative: „Ce ai fi putut face altfel?”
- Încurajează-l să se gândească la alegeri mai bune data viitoare.
Prin urmare, folosită cu cap, alocația oferă adevarate lecții de viață. Copilul:
☑️ Învață că trebuie să muncești pentru bani.
☑️ Învață valoarea banilor.
☑️ Înțelege diferența dintre dorință și nevoie.
☑️ Își dezvoltă răbdarea, planificarea, generozitatea.
☑️ Își formează o relație sănătoasă cu banii.
Acest articol este scris de Alina Stănulescu - Educație Financiară pentru părinți și copii